Capitolul VII
Când mă gândesc că suntem de atâta timp împreună, iar noi încă ne mai certăm din cauza unor lucruri infantile, chiar îmi vine să râd.
Avem deja un an și șapte luni și încă ne supărăm pe niște prostioare nevinovate. Mi-aș dori să reușim să trecem peste perioada asta a relației și să ne comportăm ca un cuplu matur. Știu că pentru noi acest lucru este puțin mai greu, dar dacă vrem să ne iubim în continuare, să rămânem împreună, trebuie să facem ceva în legătură cu asta.
Astăzi chiar am început să râd de unul singur, când m-am gândit că ne-am putea despărți din cauza unui amărât de emoticon. Știu că poate n-a fost cel mai bun moment și știu că nu îi plac anumite emoticonuri, dar e totuși doar un emoticon, ce naiba?
În fine, sper ca ea să fi trecut peste faza asta și ca mâine să mă iubească așa cum îmi place mie. Să mă trezească cu un mesaj sau chiar o poză și să ne jucăm puțin prin pat.
Îmi este dor să ne jucăm cum o făceam odată. Știu că și ea își dorește, dar parcă acum nu mai am aceeași inspirație. De fapt o am, dar parcă-mi este teamă să nu spun ceva greșit, să îmi las frâu liber imaginației într-un moment nepotrivit. Aș vrea să-nceapă și ea o dată, de două ori, până mă obișnuiesc din nou. Cred că și ei îi place, dar așteaptă de la mine. Din păcate, eu nu sunt ca ea, să socializez ușor. Prefer să nu spun vreo prostie și mai apoi să mă simt prost și s-o regret.
Cam atât cu sentimentele, momentan.
În noaptea asta n-am putut să-nvăț. Am stat și am încercat să îmi fac un nou „intro” pentru videourile de pe YouTube. Încă nu l-am terminat, mai am ceva de lucrat la el.
Aștept cu nerăbdare să schimbăm aceste două lucruri în relația noastră: să trecem cu vederea peste lucrurile minore și să începem să ne jucăm, să ne iubim, mai des și mai profund.


