Capitolul I
Incerc sa o inteleg, incerc sa-i fiu aproape si sa o fac sa se simta iubita. Cu toate acestea se pare ca mereu ajungem de unde am pornit.
Nu conteaza ca e vina mea sau a ei, mereu ajungem sa ne certam in acelasi fel. Probabil este din cauza mea.
Nu imi place sa fiu nevoit sa nu vorbesc cu ea, dar mi-a promis ca-mi va da si ea mesaj de acum in colo. Nici nu am pus-o sa promita, dar asa crede ea ca e mai bine.
Astept sa vad daca se va gandi intr-un final sa imi trimita un mesaj. Oricat de nesemnificativ ar fi, sa vad ca nu mi-a spus acele lucruri degeaba.
Sunt sigur ca se gandeste si ea la mine. Poate chiar isi face griji. Sper ca asa sa fie, pentru ca stiu ca-i pasa de relatie.
Nu inteleg totusi un lucru. Cum poate sa ii pese atat de mult, sa aiba sentimente asa puternice, si in acelasi timp sa fie atat de distanta? Cum poate sa reziste fara sa ma intrebe macar ce fac? Eu nu as putea. Incerc acum sa o las sa fie ea cea care imi da primul mesaj. Sper sa o faca in cele din urma.
Probabil ca e micuta. Probabil ca nu intelege. Probabil ambele.
Fetele nu vin la mine ca la cine stie ce baiat. Nu stiu de ce nu intelege asta.
As vrea sa inteleaga ca nu sunt tipul acela de baiat. Nu sunt cu ochii numai dupa fete. Nici nu vreau sa fiu.
Ma doare atunci cand spune ca pot fi cu o alta fata. Ma doare cand ma face nesimtit. Si cel mai mult ma doare cand face aceste lucruri fara sa fi facut absolut nimic.
Eu incerc sa o inteleg. Acum este ocupata cu multe lucruri. Am incredere in ea ca nu ar face niciodata nimic sa ma raneasca. Chiar daca ceea ce face ea este real, iar eu nu am cum sa aflu. O iubesc si cred in relatia noastra. Cred in ea.
Se pare ca s-a gandit sa-mi dea mesaj. Ii multumesc pentru asta. Sper de asemenea ca vrea sa fim mai bine. Sper ca ma iubeste atat de mult incat sa treaca peste tot. Sper sa ma inteleaga intr-un final.
Cu toate astea, si cu tot ce o mai fi, vreau doar sa stie ca o iubesc.
O iubesc cu adevarat!


